în mecanicul tău firesc
dezbracă-mă până la identitate
și aruncă cu pietre
să mă dezobișnuiesc de gesturi
și de mine

în două culori oribile
ne vom promite orașul
îngeri arătați cu degetul bulevardiștilor
ne vor judeca halucinațiile
până la ultima pagină

seara târziu
când ne întâlnim palmele stânjenite
și construim ziduri tandre din privirile oamenilor
care au rămas să atârne
în cuvintele noastre
din obrajii mei vor crește frunze
din ochii tăi vor crește fluturi puțini
și o altă toamnă
de frică